Specificațiile tehnice

Pentru cineva care abia face primii pași în lumea celor două roți, specificațiile tehnice ale unei motociclete pot părea un curs de limba japoneză, pentru care trebuie să consulți un glosar și, ulterior, să înțelegi cum acele date îți pot afecta viața pe motocicletă. Pentru tine, am compilat un mic dicționar practic al specificațiilor tehnice care te-ar putea îndruma către o alegere cât mai bună a motocicletei.

Putere și cuplu (Power, torque)

Dacă ar fi să rămâi cu o singură idee din cele de mai jos, aceasta ar trebui să fie că nu de putere ai mai mare nevoie când te gândești la prima motocicletă, ci mai degrabă de cuplu bun. Trebuie să poți ieși din diverse situații, nu să mergi cu viteze mari.

Puterea și cuplul formează o pereche, pentru că se completează și sunt legate una de alta. Inginerii de motoare pun accent pe una sau pe alta dintre ele pentru a da o anumită caracteristică dinamică respectivului model. Astfel, un motor oferă un compromis între cele două elemente. Un cuplu mare (Nm) indică o capacitate mai mare de demaraj și ajută atunci când ai de urcat rampe.

Când vine vorba despre cuplul motorului, în funcție de modul de utilizare preponderent al motocicletei, trebuie să decidem dacă avem nevoie ca motorul să dezvolte cuplu mare la turații joase sau un cuplu mai redus, dar relativ constant pe toată gama de turație a motorului. Pentru motociclist, asta se traduce prin a demara puternic la turații mici, demarajul scăzând la turații mari – adică, atunci când ești într-o depășire cu motorul deja turat, vei accelera, dar demarajul nu va mai fi la fel ca la turații mici. Pe de altă parte, o plajă constantă a cuplului indică un comportament unitar al motorului, indiferent de turație. Poate nu are performanțe de top, dar este un motor mai ușor de „condus”, pentru că va avea mereu aceeași reacție.
Pe de alta parte puterea mai mare (CP) a motorului indică o mai mare capacitate a motorului de a dezvolta viteze mari.
Astfel, cuplul mai mare indică faptul că putem urca o pantă mai mare, iar puterea mai mare ne indică faptul că putem rula cu o viteză mai mare.

ABS (Anti-lock Braking System)

Este un sistem care nu permite blocarea roților la frânare. Astfel, acțiunea se face prin aplicarea automată a unei forțe variabile de frânare, scurtând distanța de oprire și stabilizând direcția motocicletei. La unele motociclete se poate dezactiva în totalitate, iar la altele se poate dezactiva și la o roată, pentru a putea fi folosite în diverse moduri, precum off-road.

ABS Cornering

Chiar dacă sistemul ABS este foarte eficient la frânarea în linie dreaptă, când aceasta se face în viraj, sistemul nu mai este atât de eficient pentru că frânarea este suficient de violentă încât să destabilizeze motocicleta. Aici întră în scena ABS Cornering, care este un sistem de colectare a datelor din mai multe surse, cum ar fi viteza individuală a roților, forța de frânare sau unghiul de înclinare a motocicletei, pentru a frâna optim în viraje.

Wheelie control

Este esențial ca atunci când mergem cu motocicleta să avem ambele roți pe sol. La accelerări foarte puternice, motocicleta se pote ridica pe o roată și putem pierde controlul. Sistemul wheelie control este tot un colecționar de date care, atunci când sesizează schimbări bruște în tensiunea pe suspensie sau o diferență de viteză între roti, de exemplu, scade, brusc, puterea motorului pentru a aduce roata din față pe sol.

HSTC (Honda Selectable Torque Control)

Acest sistem controlează cuplul motorului prin detectarea diferențelor de rotație între cele două roți. Când cea din spate pierde aderența, acest sistem reduce cuplul prin scăderea cantității de combustibil care trece prin pompa de benzină (taie gazul).

Hill assist

Este un sistem care menține frânarea activă câteva secunde după eliberarea comenzilor de frână, pentru a avea timp să debreiem. Această opțiune este foarte utilă, mai ales în cazul plecărilor în rampă. Acestea dau emoții multor motocicliști, pentru că trebuie să acționeze, cu îndemânare, mai multe comenzi în același timp.